Muzeul Etnografic Alexandru Chiş

„Veșnicia s-a născut la sat.” (Lucian Blaga) Atunci când dorințele ne devin realitate, este destul de anevoios să găsim cele mai profunde cuvinte pentru a reda intensitatea sentimentelor de bucurie care ne încearcă. După cum unii dintre dumneavoastră, probabil, știți, în urmă cu câțiva ani, mi-am descoperit pasiunea pentru explorarea istoriei locurilor natale și, implicit, pentru cercetarea etnografică în acest perimetru. Așa am început să caut cu asiduitate costume populare specifice zonei, dar și diverse obiecte vechi. De altfel, începuse să mă fascineze tot ce avea legătură cu gospodăria țărănească de odinioară. Îmi permit să subliniez că accesul la aceste sacre comori mi-a fost facilitat, inițial, de moșnenirea populară spirituală pe care am primit-o de la familia mea și, treptat, mai mulți covăsînțeni s-au simțit chiar privilegiați să-mi doneze felurite obiecte, fiind conștienți de importanța conservării patrimoniului cultural/ etnografic al comunei. Prin urmare, am considerat că este absolut necesar ca, în locuința noastră, la Covăsînț, să amenajez un spațiu adecvat pentru expunerea și valorificarea culturală a obiectelor adunate – un muzeu etnografic. Vreau să specific că, pentru materializarea acestui obiectiv, m-am bucurat de permanenta susținere a familiei, care întotdeauna a dovedit o receptivitate sporită față de aspirațiile mele culturale. Acum, când unul dintre marile mele visuri a devenit realitate, sunt copleșit de o mulțumire sufletească incomensurabilă, mă simt împlinit pentru că toate acțiunile mele s-au convertit într-o punte culturală a generațiilor. Tot ce am realizat nu este din rațiuni politice, ci vizează exclusiv conservarea și promovarea valorilor culturale din localitatea natală Covăsînț. În ceea ce privește deschiderea muzeului, am refuzat inaugurarea artificială și protocolară în favoarea unei simplității autentice, care, nu întâmplător, se numără printre trăsăturile specifice țăranul român. Cei care ne vor trece pragul au prilejul să aștearnă câteva cuvinte de suflet în „CARTEA DE ONOARE” a muzeului. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a călăuzit fiecare pas în acest demers și, totodată, minunatei mele familii pentru susținere. Vă aștept cu drag să împărtășim miracolul cultural – puntea dintre trecut și prezent.